Gh. K. Constantinescu – omul de știință

S-a născut în oraşul Brăila, la 24 aprilie 1888.

În 1907, a absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Brăila.
În toamna aceluiaşi an, a intrat ca bursier la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1913, după susţinerea lucrării de diplomă cu subiectul „Cercetări asupra frecvenţei bacilului tuberculozei în laptele comercial din Bucureşti”, lucrare premiată de Consiliul profesoral.

După susţinerea tezei, a fost numit Şef de lucrări la catedra de Anatomie, unde a funcţionat până în noiembrie 1914, când a plecat pentru un stagiu de practică la Bazargic. Aici l-a găsit războiul din 1916-1918, în timpul căruia a fost mobilizat ca şef al serviciului veterinar la Divizia 14.

În februarie 1920, a fost trimis în Germania, cu bursă, pentru specializare în zootehnie. Rezultatele cercetărilor sale s-au concretizat într-o lucrare privind sterilitatea iepelor. În urma susţinerii acestei lucrări, a obţinut titlul de Doctor în Medicina Veterinară cu distincţie, al Universităţii din Berlin.

În acelaşi timp, a urmat cursurile teoretice şi practice ale Prof. Erwin Baur (Berlin) şi tot în această perioadă şi-a tipărit lucrarea „Ereditatea experimentală”- un studiu biologic de genetică aplicată la plante şi animale. După ce a studiat şi interpretat legile eredităţii ale lui Mendel, a ajuns la concluzia că fără cunoaşterea principiilor geneticii, nu se poate concepe o ştiinţă zootehnică avansată.

Revenit în ţară, a fost numit Profesor la catedra de Zootehnie a Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, în urma concursului susţinut în anul 1923. Posesor al unei bogate experienţe câştigate în perioada specializării în străinătate şi animat de un pronunţat spirit novator, s-a străduit să ridice învăţământul zootehnic românesc la nivelul celui din ţările avansate. Profesor cu o înaltă ţinută academică, prelegerile lui erau expuse cu o gândire logică şi urmărite cu interes şi admiraţie, nu numai de studenţi ci, de multe ori, şi de diferite personalităţi ale ştiinţelor biologice de la acea vreme. Pentru a veni în ajutorul studenţilor, a editat cursuri de zootehnie generală şi specială şi în final a scos un monumental tratat de zootehnie generală, tipărit în două volume, în 1931 şi 1938.

În ultimii ani ai vieţii a comasat ambele volume într-unul singur, procedând la revizuirea textului, la adăugarea de noi capitole şi la introducerea noutăţilor ştiinţifice apărute pe parcurs.

Ca om de ştiinţă, Gh.K. Constantinescu s-a ocupat cu cele mai variate probleme din domeniul biologiei generale. L-au atras însă cu deosebire problemele de genetică, ştiinţă care era de dată recentă la vremea lui, dar care avea să devină cu timpul capitolul de preocupare centrală a ştiinţei zootehnice. Activitatea lui în cercetare se oglindeşte în numeroasele-i lucrări  apărute în publicaţii ştiinţifice din ţară şi străinătate.

Ideea care l-a călăuzit de-a lungul întregii sale activităţi a fost „zootehnicizarea agriculturii”, dezvoltarea cu precădere a creşterii animalelor şi transformarea acestei preocupări în ramura de bază a sectorului agricol.

Institutul Naţional Zootehnic (INZ), ctitoria sa principală, a fost construit în perioada 1926-1930 şi a funcţionat ulterior după planurile elaborate de Gh.K. Constantinescu. Pe lângă INZ, de numele său se leagă înfiinţarea diferitelor instituţii şi secţii zootehnice din ţară, prin care ştiinţa şi metodele zootehnice au pătruns treptat în lumea satelor. A organizat, pentru prima dată în România, reţeaua de centre pentru colectarea, transportul şi distribuirea laptelui şi derivatelor lactate în condiţii igienice, în jurul oraşelor şi în zonele industriale. A iniţiat demonstraţii practice pentru prepararea şi folosirea nutreţului murat în alimentaţia animalelor, apoi metoda însămânţărilor artificiale la animale. A înfiinţat staţiuni pentru prepararea şi fermentarea diferitelor brânzeturi în vederea exportului, crescătorii speciale pentru înmulţirea păstrăvului în apele de munte şi a organizat asociaţii cinegetice pentru ocrotirea vânatului şi valorificarea acestuia în condiţii rentabile ş.a.

La toate acestea se adaugă iniţierea şi susţinerea unei intense acţiuni de publicitate privind, pe de-o parte activitatea ştiinţifică a INZ, pe de altă parte propagarea cunoştinţelor zootehnice în rândul crescătorilor de animale.
Activitatea şi înfăptuirile realizate de Prof. Gh.K. Constantinescu în prea scurta sa viaţă (a decedat la 18 iulie 1950),  îl aşează printre figurile de mare prestigiu ale neamului românesc.